ofițerime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ofițer + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /o.fi.ʦe'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
ofițerime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ofițerime invariabil
Articulat ofițerimea invariabil
Genitiv-Dativ ofițerimii invariabil
Vocativ ofițerime invariabil
  1. (cu sens colectiv) corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri; totalitatea ofițerilor.


Traduceri

Referințe