oficial

română

Etimologie

Din lat. officialis, fr. officiel.

Pronunție

• AFI: /o.fi.ʧi'al/

Adjectiv

Declinarea adjectivului oficial
	Singular	Plural
Masculin	oficial	oficiali
Feminin	oficială	oficiale
Neutru	oficial	oficiale

1. care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat.
2. care se conformează legilor, regulilor, formalităților, tradițiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorități.
3. (fig.) de o politețe rece, calculată; solemn, formal, stereotip.

Sinonime

1. guvernamental

Antonime

1. neoficial

Expresii

• Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, regulamentele, decretele etc. autorităților de stat

Traduceri

Traduceri

estoniană: oficiala (Eesti) engleză: official (English) franceză: officiel (Français)

germană: offiziell (Deutsch) portugheză: oficial (Português) spaniolă: oficial (Español)

---

catalană

(Català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

1. oficial

---

portugheză

(Português)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

1. oficial

Substantiv

1. persoană din cadrul administrației publice
2. persoană cu grad militar înalt din cadrul armatei

Sinonime

• solene (1)

---

portugheză

(Português)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

1. oficial

Substantiv

1. persoană din cadrul administrației publice
2. persoană cu grad militar înalt din cadrul armatei