omăt
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din slavă ometŭ ("măturare; pospai").
Pronunție
- AFI: /o'mət/
Substantiv
| Declinarea substantivului omăt |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | omăt | omeți |
| Articulat | omătul | omeții |
| Dativ-Genitiv | omătului | omeților |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
precipitație atmosferică sub formă de fulgi albi (compuși din cristale de gheață)
|
|