omătuțe

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din omăt + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /o.mə'tu.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
invariabil
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ invariabil omătuțe
Articulat invariabil omătuțele
Genitiv-Dativ invariabil omătuțelor
Vocativ invariabil omătuțelor
  1. numele a două specii de ghiocei, cu flori albe mirositoare, care cresc în lunile februarie-mai prin păduri, livezi și fânețe (Leucojum aestivum și vernum).


Traduceri

Referințe