omenire
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din omeni.
Pronunție
- AFI: /o.me'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului omenire |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | omenire | omeniri |
| Articulat | omenirea | omenirile |
| Dativ-Genitiv | omenirii | omenirilor |
| Vocativ | omenire, omenireo | omenirilor |
- acțiunea de a omeni și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a omeni
