ometiță
română
Etimologie
Din ucraineană obmetycja.
Pronunție
- AFI: /o'me.ti.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ometiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ometiță | ' |
| Articulat | ometița | ' |
| Genitiv-Dativ | ometiței | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- zăpadă fină spulberată de vânt.
- pulbere de făină care se depune în timpul măcinatului pe obiectele înconjurătoare; pospai.
Traduceri
Traduceri