omite

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină omittere.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
omite
Infinitiv a omite
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
omit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să omită
Participiu omis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, făcut, spus etc.).
    A omite o parte din text.
    A omite o literă la culesul unui text.
    N-a omis nimic din câte știa că i-ar face plăcere.
    Te rog să nu omiți nici un element semnificativ.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe