omogenitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză homogénéité < latină homogeneitas. Confer omogen.

Pronunție

  • AFI: /o.mo.ʤe.ni'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
omogenitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ omogenitate invariabil
Articulat omogenitatea invariabil
Genitiv-Dativ omogenității invariabil
Vocativ omogenitate invariabil
  1. însușirea de a fi omogen.
  2. însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale.
  3. proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi.


Traduceri

Referințe