onomastică
română
Etimologie
Din onomastic.
Pronunție
- AFI: /o.no'mas.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului onomastică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | onomastică | onomastici |
| Articulat | onomastica | onomasticile |
| Genitiv-Dativ | onomasticii | onomasticilor |
| Vocativ | onomastică | onomasticilor |
- disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii.
- totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online