onomasticon

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă onomastikón.

Pronunție

  • AFI: /o.no.mas.ti'kon/


Substantiv


Declinarea substantivului
onomasticon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ onomasticon onomasticoane
Articulat onomasticonul onomasticoanele
Genitiv-Dativ onomasticonului onomasticoanelor
Vocativ ' '
  1. lucrare care cuprinde un index de nume de persoane


Traduceri