onomatopeic

română

Etimologie

Din fr. onomatopéique.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului onomatopeic
	Singular	Plural
Masculin	onomatopeic	onomatopeici
Feminin	onomatopeică	onomatopeice
Neutru	onomatopeic	onomatopeice

1. (despre cuvinte, fraze, versuri etc.) cu caracter de onomatopee, format din onomatopee.

   Cuvânt onomatopeic.

Sinonime

• imitativ, (înv.) onomatopoetic

Cuvinte derivate

• onomatopee

Cuvinte apropiate

• onoma-, onomasio-, onomato-
• onomanție
• onomasiologic
• onomasiologie
• onomast
• onomastic
• onomastică
• onomasticon
• onomatofobie
• onomatologic
• onomatologie
• onomatomanie

Traduceri

imitativ

daneză: onomatopoietisk (Dansk) engleză: onomatopoeic (English) estoniană: onomatopoeetiline (Eesti) finlandeză: onomatopoeettinen (Suomi) franceză: onomatopéique (Français) m.f. germană: lautmalerisch (Deutsch) greacă: ονοματοποιετικος (Ελληνικά) (onomatopoietikos) italiană: onomatopeico (Italiano) m.

maghiară: hangutánzó (Magyar) poloneză: onomatopeiczny (Polski), dźwiękonaśladowczy (Polski) portugheză: onomatopaico (Português) m., onomatópico (Português) m., onomatopeico (Português) m. rusă: звукоподражательное (Русский) (zvukopodražatel'noe) spaniolă: onomatopéyico (Español) m. suedeză: onomatopoetisk (Svenska) vietnameză: tượng thanh (Tiếng Việt)

Referințe

• DEX online