onta

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză veche honte < de origine germanică.

Pronunție

• AFI: /'onta/

Substantiv

onta f., onte pl.

1. rușine, dezonorare

   Conoscere l'onta della sconfitta.

2. (livr.) insultă, afront

Sinonime

• 1: disonore, vergogna
• 2: offesa

Cuvinte derivate

• adontare
• ontoso

Locuțiuni

• a onta di

Referințe

• Treccani.it