opercul
română
Etimologie
Din franceză opercule < latină operculum.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului opercul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | opercul | opercule |
| Articulat | operculul | operculele |
| Genitiv-Dativ | operculului | operculelor |
| Vocativ | operculule | operculelor |
- fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești.
- căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online