oră

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. hōra. Cf. it. ora.

Pronunţie

  • AFI: /'o.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
oră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oră ore
Articulat ora orele
Dativ-Genitiv orei orelor
Vocativ ' '
  1. unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci şi patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde.
    O oră are 60 de minute.
  2. moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părţi în care este împărţită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente.
    Ora 10.
  3. distanţă, spaţiu care poate fi parcurs în timp de un ceas.
    Parisul se află la trei ore de zbor.
  4. durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment.
  5. timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acţiuni, timp dinainte hotărât când cineva poate fi primit undeva.
  6. lecţie, curs.
    De ce ai lipsit de la oră?
    Oră de literatură.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • Oră academică = 45 de minute.

Cuvinte apropiate

Locuţiuni

Expresii

  • La ora actuală = în momentul de faţă, în prezent
  • A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lecţii particulare de..., a lua (sau a da) meditaţii
  • Ore de primire = timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitanţilor


Traduceri

Referinţe