oră

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. hōra. Cf. it. ora.

Pronunție

  • AFI: /'o.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
oră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oră ore
Articulat ora orele
Dativ-Genitiv orei orelor
Vocativ ' '
  1. unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde.
    O oră are 60 de minute.
  2. moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente.
    Ora 10.
  3. distanță, spațiu care poate fi parcurs în timp de un ceas.
    Parisul se află la trei ore de zbor.
  4. durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment.
  5. timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte hotărât când cineva poate fi primit undeva.
  6. lecție, curs.
    De ce ai lipsit de la oră?
    Oră de literatură.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • Oră academică = 45 de minute.

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • La ora actuală = în momentul de față, în prezent
  • A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lecții particulare de..., a lua (sau a da) meditații
  • Ore de primire = timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitanților


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi