ora

română

Etimologie

Derivat regresiv din oră.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru oră.

---

italiană

(Italiano)

Etimologie

Din lat. hōra < gr. antică ὥρα (ora).

Pronunție

• AFI: /'ora/

Substantiv

ora f., ore pl.

1. oră
2. (p. ext.) timp, oră

   Che ora è?

Cuvinte derivate

• orario
• oretta
• ormai
• orologio

Cuvinte compuse

• ora estiva
• ora legale
• ora solare

Expresii

• di buon'ora

Vezi și

• minuto
• secondo

Adverb

ora

1. acum

Sinonime

• adesso

Locuțiuni

• or ora
• per ora

Conjuncție

ora

1. și totuși