oraş
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din magh. város. O etimologie alternativă este din gr. baros.
Pronunţie
AFI: /o'raʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului oraş |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oraş | oraşe |
| Articulat | oraşul | oraşele |
| Dativ-Genitiv | oraşului | oraşelor |
| Vocativ | ' | ' |
- formă complexă de aşezare omenească cu dimensiuni variabile şi dotări industriale, având de obicei funcţie administrativă, industrială, comercială, politică şi culturală.
- Un mare oraş.
- partea centrală a unui oraş (centru).
- populaţia, locuitorii unui oraş.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- De oraş = care provine din oraş, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraş
- Haine de oraş = haine mai bune decât cele de lucru; haine orăşeneşti, croite după moda de la oraş
- A pleca în oraş = a se duce în centrul oraşului
Traduceri
localitate de mari dimensiuni
|
|
