orange

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Orange

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie orenge, orange < franceza veche pome orenge.

Pronunție

  • AFI: /'ɒ.ɹɪndʒ/ (Anglia)
  • AFI: /'ɔɹ.əndʒ/ (SUA)
  • AFI: /'ɑɹ.əndʒ/ (SUA)
  • AFI: /'ɔɹndʒ/ (SUA, Canada)


Substantiv

orange, pl. oranges

  1. (bot.) portocal
  2. portocală
    Oranges are rich in vitamin C.
  3. culoarea portocalei, portocaliu
    culoarea portocalei:    

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Adjectiv

orange (comp. more orange, sup. most orange)

  1. portocaliu, oranj
    She was wearing an orange dress.


Verb


Conjugarea verbului
to orange
Infinitiv to orange
Prezent simplu
pers. 3 sg.
oranges
Trecut simplu oranged
Participiu trecut oranged
Participiu prezent oranging
  1. a colora sau a vopsi portocaliu
  2. a deveni portocaliu

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche pume orenge sau pomme d'orenge < italiana veche melarancia.

Pronunție

  • AFI: /ɔ.ʁɑ̃ʒ/


Substantiv

orange f., oranges pl.

  1. portocală
    Il pressa l'orange afin d'en extraire du jus.
  2. (p. ext.) portocal
    Fleur d'orange.
  3. portocaliu, oranj

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii


Adjectiv


Declinarea adjectivului
orange
Singular Plural
Masculin orange orange
Feminin orange orange
  1. portocaliu
    Les carottes sont orange.

Referințe