oratoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină orator.

Pronunție

  • AFI: /o.ra'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
oratoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oratoare oratoare
Articulat oratoarea oratoarele
Genitiv-Dativ oratoarei oratoarelor
Vocativ ' '
  1. femeie care ține un discurs în public (făcând uz de un stil elevat).
  2. femeie care are darul de a vorbi frumos și liber în public; vorbitor.


Traduceri