oratoare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină orator.
Pronunție
- AFI: /o.ra'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului oratoare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oratoare | oratoare |
| Articulat | oratoarea | oratoarele |
| Dativ-Genitiv | oratoarei | oratoarelor |
| Vocativ | ' | ' |
- femeie care ține un discurs în public (făcând uz de un stil elevat).
- femeie care are darul de a vorbi frumos și liber în public; vorbitor.
Traduceri
Traduceri
