orator
română
Etimologie
Din latină orator.
Pronunție
- AFI: /o.ra'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului orator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orator | oratori |
| Articulat | oratorul | oratorii |
| Genitiv-Dativ | oratorului | oratorilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană care ține un discurs în public (făcând uz de un stil elevat).
- persoană care are darul de a vorbi frumos și liber în public; vorbitor.
Traduceri
Traduceri