orator

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din latină orator.

Pronunţie

  • AFI: /o.ra'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
orator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orator oratori
Articulat oratorul oratorii
Dativ-Genitiv oratorului oratorilor
Vocativ ' '
  1. persoană care ţine un discurs în public (făcând uz de un stil elevat).
  2. persoană care are darul de a vorbi frumos şi liber în public; vorbitor.


Traduceri