oratoriu

română

Etimologie

Din latină oratorium. Confer italiană oratorio, franceză oratoire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului oratoriu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oratoriu	oratorii
Articulat	oratoriul	oratoriile
Genitiv-Dativ	oratoriului	oratoriilor
Vocativ	oratoriule	oratoriilor

1. compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; (p.restr.) cantată.
2. (înv.) mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină oratorius.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului oratoriu
	Singular	Plural
Masculin	oratoriu	oratorii
Feminin	oratorie	oratorii
Neutru	oratoriu	oratorii

1. (înv.) oratoric.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online