orbecăi
română
Variante
Etimologie
Pronunție
- AFI: /or.be.kə'i/
Verb
| Conjugarea verbului orbecăi | |
| Infinitiv | a orbecăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
orbecăiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să orbecăiască |
| Participiu | orbecăit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a umbla (încoace și în colo) pipăind și rătăcind (ca orbul) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online