orbi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din orb.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
orbi
Infinitiv a orbi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
orbesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să orbească
Participiu orbit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a deveni orb, a-și pierde vederea.
  2. (v.tranz.) a face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii.
  3. (v.tranz.) a tulbura vederea, a lua ochii.
  4. (v.tranz.) (fig.) a face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv.
  5. (v.tranz.) a înșela, a amăgi pe cineva, a minți.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc


Traduceri

Anagrame

Referințe