orchestra

Vezi și : orchestră

română

Variante

• orhestra

Etimologie

Din fr. orchestrer.

Pronunție

• AFI: /or.kes'tra/

Verb

Conjugarea verbului orchestra
Infinitiv	a orchestra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	orchestrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să orchestreze
Participiu	orchestrat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră.
2. a organiza o campanie, o mișcare revendicativă.

Sinonime

• 1: (muz.) instrumenta

Cuvinte derivate

• orchestral
• orchestrant, orchestrantă
• orchestrare
• orchestrat
• orchestrator
• orchestrație
• orchestră, orchestru
• orchestrină
• orchestrino
• orchestrion
• orchestrionet

Cuvinte apropiate

• muzică

Traduceri

a aranja pentru a fi interpretat de orchestră

engleză: orchestrate (English) franceză: orchestrer (Français) germană: orchestrieren (Deutsch) greacă: ενορχηστρώνω (Ελληνικά) (enorchistróno) italiană: orchestrare (Italiano) maghiară: hangszerel (Magyar)

poloneză: aranżować (Polski), zaaranżować (Polski) portugheză: orquestrar (Português) rusă: оркестровать (Русский) (orkestrovat') spaniolă: orquestar (Español) suedeză: orkestrera (Svenska) turcă: düzenlemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

Etimologie

Derivat regresiv din orchestră.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru orchestră.

---

engleză

(English)

Etimologie

Din lat. orchestra, provine din gr. ορχήστρα (orchēstra) < ὀρχέομαι (orcheomai, "a dansa").

Pronunție

• AFI: /ˈɔrkəstrə/

Substantiv

orchestra, pl. orchestras

1. orchestră

   The orchestra was wonderful!

2. (la teatru) parter
3. fotoliu de orchestră

Cuvinte derivate

• orchestral
• orchestrate
• orchestration
• orchestrina
• orchestrion

Cuvinte compuse

• chamber orchestra
• orchestra in residence
• philharmonic orchestra
• string orchestra
• symphony orchestra

Cuvinte apropiate

• music

Referințe

• Dictionary.com
• Merriam-Webster