ordalie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ordalie < latină ordalium.

Pronunție

  • AFI: /or.da'li.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ordalie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ordalie ordalii
Articulat ordalia ordaliile
Genitiv-Dativ ordaliei ordaliilor
Vocativ ordalie ordaliilor
  1. mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar.


Traduceri

Anagrame

Referințe