organic

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină organicus, franceză organique.

Pronunție

  • AFI: /or'ga.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
organic
Singular Plural
Masculin organic organici
Feminin organică organice
Neutru organic organice
  1. care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii.
  2. care are structura unui organism, constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil.
  3. care rezultă din organizarea, din construcția insăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec.
  4. fundamental.
  5. (și adv.) (și adv.; despre relații, legături) analog legăturii care unește părțile unui organism; indisolubil.
  6. (despre substanțe, materii, etc.) care este alcătuit din carbon și hidrogen, uneori și din alte elemente chimice (oxigen, azot, etc.).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe