organogen

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză organogène.

Pronunție

  • AFI: /or.ga.no'ʤen/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
organogen
Singular Plural
Masculin organogen organogeni
Feminin organogenă organogene
Neutru organogen organogene
  1. (despre elemente chimice) care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor.
  2. (despre minerale, roci, minereuri, formații geologice) care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub acțiunea organismelor.


Traduceri

Referințe