organon
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din neogreacă órganon.
Pronunție
- AFI: /or.ga'non/
Substantiv
| Declinarea substantivului organon |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | organon | ' |
| Articulat | organonul | ' |
| Dativ-Genitiv | organonului | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică.
Traduceri
Traduceri
