organon

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă órganon.

Pronunție

  • AFI: /or.ga'non/


Substantiv


Declinarea substantivului
organon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ organon '
Articulat organonul '
Genitiv-Dativ organonului '
Vocativ ' '
  1. instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică.


Traduceri