orgoliu

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din italiană orgoglio < latină populară *urgolius.

Pronunție

  • AFI: /or'go.lju/


Substantiv


Declinarea substantivului
orgoliu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orgoliu orgolii
Articulat orgoliul orgoliile
Dativ-Genitiv orgoliului orgoliilor
Vocativ ' '
  1. părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe