ornament

De la Wikționar, dicționarul liber
Un ornament

română

Etimologie

Din franceză ornement sau italiană ornamento < latină ornamentum.

Pronunție

  • AFI: /or.na'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
ornament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ornament ornamente
Articulat ornamentul ornamentele
Genitiv-Dativ ornamentului ornamentelor
Vocativ ' '
  1. detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația.
  2. (rar) distincție, însemn, decorație.
  3. (muz.) notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină ornamentum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ornament m.

  1. (gener.) ornament, podoabă





engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie ornament, care provine din franceza veche ornement < latină ornamentum.

Pronunție

  • AFI: /'ɔrnəmənt/
  • AFI: /'ɔrnəˌmɛnt/
  • AFI: /'ɔrnəˌmənt/


Substantiv

ornament, pl. ornaments

  1. (gener.) ornament, podoabă
    Her hair ornament looked like a butterfly.
  2. (spec.) ornament de Crăciun
    The angel ornament is always placed on the most beautiful branch.
  3. (muz.) ornament

Sinonime

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to ornament
Infinitiv to ornament
Prezent simplu
pers. 3 sg.
ornaments
Trecut simplu ornamented
Participiu trecut ornamented
Participiu prezent ornamenting
  1. a ornamenta, a orna, a înfrumuseța, a împodobi, a decora
    We will ornament the windows with trim to make the room seem brighter.
  2. a adăuga
    The editor ornamented his plain writing, making it fancier but less clear.

Sinonime

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Inevitabil din latină ornamentum, confer engleză ornament, franceză ornement.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ornament
n. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ ornament ornamentet ornament ornamenten
Genitiv ornaments ornamentets ornaments ornamentens
  1. (gener.) ornament, podoabă

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe