ornamenta
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. ornamenter (astăzi învechit).
Pronunție
- AFI: /or.na.men'ta/
Verb
| Conjugarea verbului ornamenta |
|
| Infinitiv | a ornamenta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ornamentez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ornamenteze |
| Participiu | ornamentat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a decora