orta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă orta.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
orta
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orta ortale
Articulat ortaua ortalele
Genitiv-Dativ ortalei ortalelor
Vocativ orta ortalelor
  1. (înv.) unitate militară corespunzătoare unui regiment; (în armata turcească) regiment de ieniceri.
  2. trupă, ceată, bandă; grupare.


Traduceri

Anagrame

Referințe