oscila

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză osciller.

Pronunție

  • AFI: /os.ʧi'la/


Verb


Conjugarea verbului
oscila
Infinitiv a oscila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
oscilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să oscileze
Participiu oscilat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula.
  2. (v.intranz.) (fig.) a manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua.
  3. (v.intranz.) (despre un sistem fizic) a evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe