ostatic
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din italiană ostatico.
Pronunție
- AFI: /os'ta.tik/
Substantiv
| Declinarea substantivului ostatic |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ostatic | ostatici |
| Articulat | ostaticul | ostaticii |
| Dativ-Genitiv | ostaticului | ostaticilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană civilă reținută de către un stat (sau de către o organizație) drept garanție pentru realizarea unor obligații asumate de către statul (sau organizația) căruia îi aparține persoana respectivă.
Traduceri
Traduceri
