otavă
română
Etimologie
Din bulgară отава (otava), rusă отава, sârbocroată otava.
Pronunție
- AFI: /o'ta.və/
Substantiv
| Declinarea substantivului otavă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | otavă | invariabil |
| Articulat | otava | invariabil |
| Genitiv-Dativ | otavei | invariabil |
| Vocativ | otavă | invariabil |
- iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit sau pășunat; (p.ext.) loc unde crește această iarbă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online