otolit
română
Etimologie
Din franceză otolithe.
Pronunție
- AFI: /o.to'lit/
Substantiv
| Declinarea substantivului otolit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | otolit | otolite |
| Articulat | otolitul | otolitele |
| Genitiv-Dativ | otolitului | otolitelor |
| Vocativ | otolitule | otolitelor |
- (anat.) corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor, care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea vibrațiilor sonore.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online