pădure
De la Wikționar, dicționarul liber
Pădurea Grib Skov din Danemarca
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pə.ˈdu.ɾe/
Substantiv
| Declinarea substantivului pădure |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pădure | păduri |
| Articulat | pădurea | pădurile |
| Dativ-Genitiv | pădurii | pădurilor |
| Vocativ | pădure | pădurilor |
- întindere mare de teren acoperită de copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale.
- Animalele din pădure.
- (fig.) (urmat de determinări) grămadă mare de obiecte de același fel (de obicei în poziție verticală) care acoperă o suprafață.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc. adj.) Din sau de (la) pădure = a) (despre plante și animale) sălbatice, b) (fig.) (despre oameni) fără maniere, necioplit, necivilizat
Expresii
- Parcă ar fi născut (sau crescut) în pădure = se spune despre o persoană cu o comportare urâtă, lipsită de educație
- A căra lemne în pădure = a face un lucru inutil
- Pădure virgină = pădure neexplorată
- Pădure-livadă = pădure de copaci și arbuști care furnizează material de construcție și materie primă pentru industria alimentară
- Pădure-parc = masiv silvic din zona verde a unui oraș destinat odihnei oamenilor
- Nu este pădure fără uscături = nu există colectivitate fără elemente criticabile în sânul ei
Traduceri
codru
|
|
întindere mare
|