pădure

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Pădurea Grib Skov din Danemarca

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. padule < padulem.

Pronunție

  • AFI: /pə.ˈdu.ɾe/


Substantiv


Declinarea substantivului
pădure
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pădure păduri
Articulat pădurea pădurile
Dativ-Genitiv pădurii pădurilor
Vocativ pădure pădurilor
  1. întindere mare de teren acoperită de copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale.
    Animalele din pădure.
  2. (fig.) (urmat de determinări) grămadă mare de obiecte de același fel (de obicei în poziție verticală) care acoperă o suprafață.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Parcă ar fi născut (sau crescut) în pădure = se spune despre o persoană cu o comportare urâtă, lipsită de educație
  • A căra lemne în pădure = a face un lucru inutil
  • Pădure virgină = pădure neexplorată
  • Pădure-livadă = pădure de copaci și arbuști care furnizează material de construcție și materie primă pentru industria alimentară
  • Pădure-parc = masiv silvic din zona verde a unui oraș destinat odihnei oamenilor
  • Nu este pădure fără uscături = nu există colectivitate fără elemente criticabile în sânul ei


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi