păianjen

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Omonime 1.3.3 Cuvinte derivate 1.3.4 Cuvinte compuse 1.3.5 Traduceri 1.3.6 Referinţe

română

Etimologie

Din sl. *pajončina.

Pronunţie

• AFI: /pə'jan.ʒen/

Substantiv

Declinarea substantivului păianjen
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	păianjen	păianjeni
Articulat	păianjenul	păianjenii
Dativ-Genitiv	păianjenului	păianjenilor
Vocativ	păianjenule	păianjenilor

1. grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi şi cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subţire ţesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă.
2. animal care face parte din acest grup.
3. unealtă folosită pentru prinderea şi extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăţilor de cablu rămase într-o sondă.
4. (sport) fiecare dintre colţurile de sus ale porţii la fotbal, handbal, polo sau hochei.
5. (reg.) prăjină care se aşază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperişurilor de paie ca să le apere de vânt.

Sinonime

• 1, 2: paing, chica-voinicului, prăştină
• 4: vinclu

Omonime

• păiajen, paiajen, painjen, paingăn, păinjen, păienjen, păienjene

Cuvinte derivate

• păienjeniş

Cuvinte compuse

• pânză de păianjen
• păianjenul făinii

Traduceri

Referinţe

• DEX online