pământ
De la Wikţionar, dicţionarul liber
 Vezi şi : Pământ |
Cuprins |
română
Etimologie
Provine din lat. paumentum < pavimentum.
Ortografie
După adoptarea alfabetului latin (1860 - 1862) este scris pămênt, evidenţiind originea sa latină prin folosirea literei e din pavimentum cu accent circumflex. După 1880 este scris pămînt, incorporând simplificările Academiei cu privire la ortografia sunetului î. Din 1993 este scris pământ conform normelor Academiei din acel an.
Pronunţie
- AFI: /pə 'mɨnt/
- N.B. Pronunţia este identică pentru cele trei scrieri: pămênt, pămînt şi pământ.
Substantiv
| Declinarea substantivului pământ |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pământ | pământuri |
| Articulat | pământul | pământurile |
| Dativ-Genitiv | pământului | pământurilor |
| Vocativ | pământule | pământurilor |
- scoarţa globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafaţa lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii şi alte vietăţi.
- Şi-a sărutat pământul natal.
- materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru şi care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, şi din granule organice, provenite din descompunerea substanţelor organice vegetale sau animale.
- întindere de uscat.
- întindere de teren (cultivabil).
- teritoriu, regiune, ţinut; p. ext. ţară, patrie.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
- împământeni
- împământenire
- împământenit
- pământean, pământeană, pământeancă
- pământenesc
- pământeni
- pământenire
- pământenit
- pământesc
- pământiu
- pământos
- pămânţel
- subpământean
- subpământesc, subpământic
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuţiuni
- (loc. adv.) Ca pământul = a) cu desăvârşire, de tot; b) profund, greu; c) (în construcţii negative) deloc, în nici un fel.
- (loc. adj. şi adv.) În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoţie, din modestie etc.).
- La pământ = a) întins, culcat pe jos; p. ext. (despre oameni) deprimat, învins; b) (în formule de comandă) culcă-te!
Expresii
- A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona
- Parcă l-a înghiţit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut
- A-i veni cuiva să intre în pământ = se spune când cineva se simte foarte ruşinat şi ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii
- A ieşi (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neaşteptate, brusc
- A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simţul realităţii
- A nu-l mai ţine (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simţi o emoţie puternică
- A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut
- A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos
- A nu-l (mai) răbda (sau ţine pe cineva) pământul = se zice (mai ales în imprecaţii) despre un om rău
- A şterge (sau a stinge, a face să piară) de pe faţa pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă şi un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici
- A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obţinut, cu orice preţ
- Din pământ, din iarbă verde = cu orice preţ, cu orice efort, neapărat
- Doarme şi pământul sub om = e linişte, tăcere desăvârşită
- Sărac lipit pământului = foarte sărac
Traduceri
sol
|
|
