păpădie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din ngr. παπαδιά (papadía, "soție de preot ortodox") prin bg. papadija.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului păpădie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | păpădie | păpădii |
| Articulat | păpădia | păpădiile |
| Dativ-Genitiv | păpădiei | păpădiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Taraxacum officinale) plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se mănâncă uneori ca salată) și cu flori galbene grupate în capitule.
Sinonime
- (reg.) buhă, cicoare, crestățea, lăptucă, lilicea, mâță, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broaștei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene (pl.), gălbinele-grase (pl.), gușa-găinii, ouăle-găinilor (pl.), papa-găinii, părăsita-găinilor, pui-de-gâscă
Traduceri
plantă; floare
|
|