pac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție


Interjecție

  1. (adesea repetat) cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc.
  2. cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc și neașteptat al unei mișcări, al unei acțiuni etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din germană Pack.

Substantiv


Declinarea substantivului
pac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pac pacuri
Articulat pacul pacurile
Genitiv-Dativ pacului pacurilor
Vocativ pacule pacurilor
  1. (reg.) pachet (de tutun); legătură; ghem.


Traduceri

Anagrame

Referințe