paf

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /paf/

Interjecție

1. cuvânt care imită zgomotul produs de o apăsare puternică, de o lovitură, de o pocnitură etc.

Expresii

• (fam.) A rămâne (sau a face pe cineva să rămână) paf = a rămâne (sau a face pe cineva să rămână) uimit, surprins, nemișcat
• A face paf (pe cineva) = a uimi, a da gata, a învinge într-o discuție (pe cineva)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online