pai

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină palea.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
pai
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pai paie
Articulat paiul paiele
Genitiv-Dativ paiului paielor
Vocativ paiule paielor
  1. tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat.
  2. bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal
  • Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare
  • Arde focu-n paie ude, = se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni)
  • A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede
  • (fam.) Văduvă, (sau, rar) văduv de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție
  • A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede
  • A stinge focul cu paie sau a pune paie pe (ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă
  • A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic


Traduceri

Etimologie

Din părea.

Pronunție


Verb

  1. (rar) forma de persoana a II-a singular la prezent pentru părea.
  2. (rar) forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru părea.

Sinonime

Referințe