paner

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă πανερι (panéri).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
paner
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paner panere
Articulat panerul panerele
Genitiv-Dativ panerului panerelor
Vocativ panerule panerelor
  1. obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe