panifica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză panifier. Confer italiană panificare.

Pronunție

  • AFI: /pa.ni.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
panifica
Infinitiv a panifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
panific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să panifice
Participiu panificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a efectua procesul de panificație.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Compus din pānis ("pâine") + faciō ("a face").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
panifica
f. Singular Plural
Nominativ panifica '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. brutăreasă

Sinonime

Cuvinte derivate