paradox
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză paradoxe.
Pronunție
- AFI: /pa.ra'doks/
Substantiv
| Declinarea substantivului paradox |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | paradox | paradoxe |
| Articulat | paradoxul | paradoxele |
| Dativ-Genitiv | paradoxului | paradoxelor |
| Vocativ | ' | ' |
- opinie sau lucru care vine în contradicție cu adevărul general acceptat.
- raționament aparent just care duce la concluzii contradictorii, ce nu pot fi considerate nici adevărate, nici false; antinomie.
Traduceri
Traduceri
