paralelism
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză parallélisme.
Pronunție
- AFI: /pa.ra.le'lism/
Substantiv
| Declinarea substantivului paralelism |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | paralelism | paralelisme |
| Articulat | paralelismul | paralelismele |
| Dativ-Genitiv | paralelismului | paralelismelor |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter paralel.
- stare a două lucruri sau ființe comparabile.
Traduceri
Traduceri
