paranoia
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză paranoïa.
Pronunție
- AFI: /pa.ra'no.ja/
Substantiv
| Declinarea substantivului paranoia |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | paranoia | ' |
| Articulat | paranoia | ' |
| Dativ-Genitiv | paranoiei | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- stare patologică constând în afectarea psihicului, care se manifestă prin delir sistematic (de grandoare, de persecuție, de gelozie etc.), decurgând fără halucinații și schimbări pronunțate ale personalității.
Traduceri
Traduceri
