parca

Vezi și : parcă

română

Etimologie

Din fr. parquer.

Pronunție

• AFI: /par'ka/

Verb

Conjugarea verbului parca
Infinitiv	a parca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	parchez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să parcheze
Participiu	parcat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc.

   A parca un vehicul.

Sinonime

• gara

Cuvinte derivate

• parc
• parcaj
• parcare
• parching

Traduceri

a așeza într-un parc (autovehicule); a gara

afrikaans: parkeer (Afrikaans) arabă: وقّف (wáqqafa) (العربية) chineză: 停 (tíng) (中文) coreeană: 주차하다 (juchahada) (한국어) daneză: parkere (Dansk) engleză: park (English) esperanto: parki (Esperanto) finlandeză: pysäköidä (Suomi) franceză: garer (Français), parquer (Français) germană: parken (Deutsch) italiană: sostare (Italiano), parcheggiare (Italiano)

maghiară: parkolni (Magyar), várakozni (Magyar) neerlandeză: parkeren (Nederlands) papamiento: parker (Papiamentu) poloneză: parkować (Polski) portugheză: estacionar (Português) rusă: ставить на стоянку (stávit’ na stojánku) (Русский) spaniolă: parquear (Español), estacionar (Español) suedeză: parkera (Svenska) swahili: kuegesha (Kiswahili) turcă: park etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online