parcelă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză parcelle.

Pronunție

  • AFI: /par'ʧe.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
parcelă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ parcelă parcele
Articulat parcela parcelele
Genitiv-Dativ parcelei parcelelor
Vocativ parcelă parcelelor
  1. porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot.


Traduceri

Anagrame

Referințe