parcurs

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză parcours.

Pronunție

  • AFI: /par'kurs/


Substantiv


Declinarea substantivului
parcurs
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ parcurs parcursuri
Articulat parcursul parcursurile
Genitiv-Dativ parcursului parcursurilor
Vocativ parcursule parcursurilor
  1. faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul.
  2. lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe